Acum cateva zile a poposit la Nokias.ro noul telefon Nokia C3, ce a fost lansat foarte de curand si in Romania (Iulie 2010).
Trebuie sa recunosc ca aveam asteptari destul de ridicate de la noul telefon, mai ales dupa ce am vazut calitatea ansamblarii precum si designul. Semanand foarte bine cu E71 sau E63, noul C3 este mai rotunjit, chiar mai stilat as spune. Tastatura la prima vedere lasa o impresie foarte buna, fiind numai buna de tastat mesaje followerilor pe Twitter sau prietenilor pe Facebook.
Dimensiuni si greutate: la 114 grame si 115.5×58.1×13.6 se incadreaza perfect in familia Nokia de telefoane cu tastatura QWERTY full size. Nici ecranul nu face discrepanta, la 2.4 inchi si 320×240 pixeli este chiar comun pentru un astfel de terminal.
Sistemul de operare este bineinteles Symbianul nostru cel de toate zilele cu care am fost obisnuiti, modificat la suprafata pentru a face loc functiilor de social networking care isi fac loc in telefon prin meniul “communities”. Din pacate aceasta este singura modalitate prin care telefonul poate afisa pe ecranul principal (desktop) ultimele update-uri ale prietenilor de pe twitter sau facebook.
Ce mai avem sub capota?
O camera de 2megapixeli, wi-fi, radio fm cu rds, mufa de 3.5mm, 2gb de memorie inclus… si cam atat, dar nu este rau deloc pentru un telefon ce ar trebuii sa coste sub 90 de euro conform zvonurilor.
Cui ii este destinat acest telefon?
In primul rand tinerilor. Telefonul nu este unul foarte high-tech, functiile de business reducandu-se la existenta unui client de e-mail si a unui browser web, majoritatea functiilor fiind desenate in jurul unui public tinta tanar, activi pe retele de socializare.
Ce mi-a placut la C3
C3 are ceva ce ar fi trebuit sa aiba mai multe telefoane Nokia de-a lungul timpului. Un font imens pentru majoritatea mesajelor. E ca si cum ai fi un batran care nu vede si telefonul incearca sa “tipe” la tine. Mie asta mi-a placut. Tastatura, in mod evident. Mi-a placut partea de social networking.
Ce nu mi-a placut la C3
E posibil sa fi fost datorita modelului de test pe care l-am avut eu in mana, insa C3-ul reactioneaza cateodata extrem de lent. In cazul meu startupul a durat si 2 minute (pana ce s-au incarcat toate iconitele pe ecranul principal).
Nokia a incercat sa inglobeze toate functiile necesare unui telefon pentru un tanar (camera, radio, wireless lan, social networks, etc) la un pret cat mai mic. Pentru a face toate acestea, compania a trebuit sa taie de undeva, si se pare ca acel undeva a fost procesorul (si de ce nu memoria video). Sper insa sa fi fost doar o problema cu exemplarul testat de mine si de fapt sa fi fost o problema de firmware.
Una peste alta Nokia C3 este un telefon prietenos, tineresc, care ofera o gramada de functii folositoare pentru un pret extrem de mic.
Noua serie X de la Nokia nu vine ca o noutate. Simplu privit, X-Series vine sa reimprospateze plaja de telefoane din gama XpressMusic, redefinind forma dar nu si fondul. X3 este noul nascut deci, ce a poposit in test si pe Nokias.ro, bucurandu-ne urechile cu ceea ce stie sa faca mai bine .. muzica.
Constructie si Look
Din pacate aici am avut prima dezamagire. Plasticul din care este facut Nokia X3 este … subtirel si asta se simte in mana fericitului posesor. Avand in vedere ca avem de face si cu un telefon cu slide, se naste o oarecare problema de calitate. Apasarea mai puternica pe butoanele de pe partea superioara provoaca o teama in mana utilizatorului, plasticul flexand grav. Slide-ul pare bine facut, dar nu se stie cum s-ar comporta in cateva luni de utilizare intensiva. Sa dam vina pe criza economica ce i-au impins pe finlandezii de la Nokia sa apeleze la materialele de calitate indoielnica ?!
Vizual insa Nokia X3 nu arata rau deloc. Lookul tineresc, precum si butoanele dedicate pentru muzica il fac totusi sa dea bine in lumina reflectoarelor.
Sub Capota
Mezinul familiei X3 este inca de moda veche. Are un ecran de 2.2 inchi ce suporta o rezolutie de 240 x 320 pixeli. In afara de omniprezentul Symbian mai remarcam camera de 3.2 MP (2048×1536 pixeli) ce este buna pentru instantanee nepretentioase.
La ce este bun
La radio. Doamne cat de bine se aude radio-ul pe el. Chiar si fara castile care la majoritatea telefoanelor joaca rol de antena, X3 surprinde printr-o receptie radio excelenta. Sunetul scos pe cele 2 difuzoare stereo prezente in partea superioara respectiv inferioara a terminalului este absolut uimitor pentru un telefon atat de mic. Nu stiu la ce fel de tehnologie a apelat Nokia pentru a scoate genul asta de sunet din el dar este foarte foarte bun. Bineinteles ca melodiile in format MP3 se aud mai bine decat radio-ul. Nu va imaginati ca veti arunca sistemul 5.1 din sufragerie si veti asculta muzica pe telefon, dar claritatea si puterea sunetului scos de acest telefon sunt comparabile cu usurinta cu cele ale unui laptop.
Playerul muzical nu este o noutate, facandu-si datoria cu succes ca si pana acum. Bateria tine 3 zile lejer in conditii de utilizare normala, iar partea de telefonie e ok. Nimic super special.
La ce nu e asa bun
La Internet spre exemplu. Nu este un telefon 3G prin urmare vitezele de transfer nu sunt uimitoare … deloc. Evident ca ecranul este prohibitiv cand vine vorba de filme si site-uri. Partea de mesagerie este acolo si este ok dar nu straluceste cu absolut nimic.
Rezumat
Daca vrei un telefon simplu pe care sa asculti muzica, care vine cu 2GB de spatiu in pachet (dar care sa suporte pana la 16GB de memorie), care sa aiba mufa de casti de 3.5mm, X3 este perfect. Pretentiile se vor opri aici insa. Nu te astepta sa iti fie super usor sa navighezi pe net cu el (desi poti naviga), sau sa te conectezi la reteaua wireless din casa pentru a iti downloada X melodie de pe net. Chiar nu merge treaba asa cu telefonul asta. Pui muzica pe el, o asculti la o calitate foarte buna, dai niste telefoane si niste mesaje si cam aici se opreste tot. E mic, il poti cara peste tot fara sa te deranjeze, poti sa faci jogging cu el sau il poti conecta la cd-playerul masinii folosind mufa aux-in (daca ai asa ceva), dar atat. Pentru restul … poate ar trebuii sa te uiti la un X6.
Nokia E71 a fost la momentul lui o revelatie. Ne asteptam de mult sa primim un telefon blackberry-ish, insa fara toate bataile de cap pe care le presupune un astfel de telefon. Vroiam ceva stilat, sexy si functional. Si ne-a fost dat E71. Cu bune si rele E71 s-a transformat intr-un asa numit “best seller” (dand nastere si unei variante budget numita E63), devenind in scurt timp telefonul de pe birou, sau masa de conferinte a multor oameni de afaceri in cautare de o unealta veritabila de afaceri.
La ceva timp insa a venit si randul succesorului. Nokia s-a scremut cateva luni bune, au aparut intarzieri si nemultumiri, si au reusit sa vina cu ceva nou, in forma lui E72.
Cand compania din Finlanda a creat acest telefon cu siguranta nu au avut un target foarte bine desenat, prin urmare au luat cele mai bune componente pe care au putut pune mana, o platforma nou nouta, le-au inghesuit pe toate intr-un aparat si l-au numit N900.
Prima Impresie – Panzerul Finlandez
La primul contact cu telefonul te gandesti serios daca este cazul sa iti dublezi cusatura buzunarelor, intrucat cele 181 de grame pe care le detine cu mandrie N900, vor atarna destul de greu cam in orice obiect vestimentar pe care ti l-ai putea inchipuii. Si nici la dimensiuni nu stam rau, la 110mm lungime aproape 60 de mm latime si 18 mm grosime, cu siguranta nu este telefonul cu care ti-ai dori sa faci jogging. Este adevarat ca nici competitorii pe acest segment nu sunt mai “finuti”, si cu siguranta le lipseste calitatea constructiei de care da dovada modelul de fata. De fapt, asta este urmatoarea idee care te loveste in primele minute de interactiune cu N900. Un finisaj fara cusur, fara plastice de calitate indoielnica si fara zgomote ciudate la fiecare apasare pe una dintre extremitatile carcasei. S-a terminat. Din cei 18 mm, pe un sistem culisant isi arata fata tastatura QWERTY pe 3 randuri.
Look & Feel
Ecranul de 3.5 inchi va atrage cu siguranta cele mai multe priviri. Mai ales ca nu este acompaniat de nici un fel de butoane fizice. Se intinde pe aproape toata suprafata partii superioare, imbiind la atingeri pentru ca stim cu totii .. este un touch screen. Pe laterale insa, situatia e diferita. Partea din stanga contine butoanele de volum, butonul de on/off precum si butonul dedicat camerei foto. La baza telefonului ne asteapta mufa pentru casti / tv-out de 3.5mm, butonul de tip slide pentru blocarea si deblocarea ecranului precum si unul dintre cele 2 difuzoare. La polul opus, se afla celalalt difuzor si mufa mini-usb.
Pe partea din spate se afla doar camera de 5 megapixeli, asistata de flash cu led si protejata de un capac culisant de plastic, si “cricul”. Ce face cricul ? Iti tine telefonul inclinat la aproximativ 45 de grade. Asta daca vrei sa il pui pe birou in timp ce te uiti la un film, pentru ca nu este destul de solid incat sa poata fi folosit in timpul tastatarii sau al browsingului pe ecran.
Nu, nu am uitat de laterala dreapta. Am lasat-o la urma pentru un motiv anume. Aici se ascunde ceea ce speram sa nu mai vedem vreodata la un telefon cu ecran touch. Un pen, care desi se integreaza perfect cu designul carcasei, de parca nu ar fi acolo… totusi este. E ca si cum telefonul ar incerca sa iti transmita “s-ar putea sa nu ai nevoie de el, dar daca ai, este intotdeauna la indemana”.
Sumarizand, telefonul se simte foarte solid in mana, dand senzatia de robustete si de seriozitate.
Utilizare
Impresionati de exterior sa analizam putin si interiorul, in care se afla un procesor ARM Cortex A8 la 600 de Mhz, 256 de MB de ram si un spatiu de stocare total de 32 de GB. Urmatoarea intrebare ar fi “ok, ok, si care e logica sa pui un procesor de 600 de Mhz pe un telefon” iar raspunsul este platforma Maemo. Adica o varianta customizata a distributiei Debian Linux, care este prezenta pe mii de servere din lume, cunoscuta pentru fiabilitatea si stabilitatea sa.
Nu vom intra foarte mult in detalii plictisindu-va cu informatii despre cum Maemo foloseste window managerul Matchbox si cum interfata grafica isi are radacinile in ceva ce se numeste Hildon. Cu siguranta nu ar face deliciul nimanui, asa ca nu le vom aminti deloc.
Tot ce putem spune cu usurinta este ca implementarea grafica a platformei Maemo este cu adevarat excelenta. Efectele, tranzitiile dimpreuna cu responsivitatea ecranului fie el si senzitiv produc o experienta de utilizare foarte buna, putand sa uiti pentru un moment ca ai de aface totusi cu un ecran care cere un efort sporit pentru manevrare.
Maemo – Linux la purtator
Daca pana acum un sistem de operare mobil bazat pe linux se traducea intr-un laptop cu Ubuntu instalat, iata ca situatia se schimba. Si stiu ca majoritatea gandesc ca linux = ecranul ala negru pe care niste tipi ciudati dau un sir de comenzi, insa in cazul Maemo nu inseamna deloc asta. Grafic vorbind, interfata este foarte “eye-candy-ish”, cele patru desktopuri virtuale putand fi customizate usor, prin adaugarea sau transferarea shortcuturilor si a widgeturilor cu simpla apasare a ecranului.
Iconitele sunt portate in marea lor majoritate din Symbian, insa adaptarea vizuala nu deranjeaza deloc, putand insa fi imbunatatite (poate cu o tema custom?). Foarte interesant managementul “ferestrelor” deschise. Astfel daca esti intr-un browser spre exemplu, dar vrei sa consulti un e-mail, poti simplu sa treci browserul in background si sa iti deschizi mailul folosind meniul, urmand ca la re-apasarea butonului de meniu, sa vezi in pararel ce ferestre / aplicatii ai deschise. Un fel de ALT – TAB al Windowsului daca imi permiteti.
Camera si Galeria Multimedia
Pentru aceasta sectiune Nokia a ales o organizare de tip Sony. Astfel intrand in galeria media, veti avea o interfata diferita fata de orice alta arie din sistemul de operare, unde se regaseste si optiunea de camera foto. Aceasta functie poate fi pornita insa si prin tragerea capacului de protectie de pe lentila camerei. Calitatea camerei foto / video este buna, ne-exceland insa, tonurile de culoare fiind redate in mare parte corect. Se pot observa insa zgomote pe imagine in conditii de lumina mai scazuta. Desi nu am ascultat multa muzica pe telefon, melodiile pe care le-am copiat au fost gasite si indexate aproape imediat, redarea lor facanduse facil. Impresionant insa este partea de Internet Radio, care vine preincarcata cu o lista de statii radio online internationale, dar care suporta introducerea si salvarea unui stream nou. Am ascultat cu aceasta ocazie ProFM Black.
E-mail & Browsing
Trebuie sa recunosc ca partea de browsing m-a dezamagit inital. Pe desktopul virtual al telefonului, trona inca de la prima deschidere un shortcut de Firefox pe care l-am apelat instant, fiind de altfel fan al variantei desktop. Stupoare insa. Programul transforma telefonul intr-o rasnita ambulanta indiferent de site-ul acesat, nefiind rare momentele cand vroiam sa restartez telefonul pentru ca nu mai raspundea.
Din acest punct de vedere, 10 puncte pentru browserul default din Maemo. Fara prea multe fite si figuri, si-a facut datoria constant, chiar si cand am deschis mai multe ferestre simultan.
Pe partea de e-mail N900 s-a conformat imediat cand l-am rugat sa imi deschida casuta de pe Gmail. De asemenea placuta si utila s-a dovedit si functia de trimitere a documentelor si a imaginilor prin e-mail. Totul a functionat ca la carte din acest punct de vedere, neavand ce sa ii reprosez terminalului.
Tastatura
Eh, aici e de discutat. Un ecran aproape capacitiv, un sistem de operare bazat pe Linux si o tastatura fizica. A match made in heaven as putea spune. Sau nu ?
Cu butoanele mari, bine delimitate, construite dintr-un material bun si cu o cursa corecta, tastatura pe 3 randuri ce gliseaza de sub telefon ar trebuii sa faca deliciul oricarui pasionat de e-mailuri si sms-uri. Pozitionarea tastaturii prezenta la N97 a avut o logica foarte buna. Gradul de inclinare al ecranului fata de butoane facea apasarea primului rand de butoane posibila si usoara, in cazul lui N97, situatie din pacate nereplicata si pentru N900. Pur si simplu randul de sus este prea aproape de marginea telefonului, personal intampinand probleme si un timp de adjustare consistent in utilizarea acelei parti a tastaturii. Pacat. O alta alegere interesanta este bara de spatiu, ce a fost pozitionata putin spre dreapta, ridicand de asemenea usoare probleme de obisnuinta. Pe o tastatura traditionala (de laptop sa spunem) tasta de spatiu se afla central tocmai pentru a fi usor de apasat. Vorbim poate si de o alta dimesiune a tastaturii, nu?
Performante 3D
Am fost impresionat dea dreptul de puterea de procesare a telefonului. Presupun ca jocurile instalate pe telefon nu au facut decat sa imi arate varful icebergului din ceea ce poate face grafic vorbind acest telefon. Exista totusi online o gramada de filmulete, prezentand portari ale cunoscutelor console SEGA pe N900, si fluenta de care da dovada telefonul cand vine vorba de rularea jocurilor. E drept de asemenea ca vizionarea de filme pe ecranul telefonului se transforma in deliciu cand artefactele video nu mai reprezinta o problema. Da, clar m-as uita la un episod din Friends pe N900 in avion sau autocar.
Mai nou am vazut “hack-uri” de N900 pentru a fi folosit ca Wii Mote sau pentru a rula Mac OS X. Foarte adevarat, nici una dintre aceste implementari nu au ca scop folosirea telefonului ca inlocuitor a unui device deja existent. Ci mai degraba pentru a se arata ca se poate, ca platforma hardware permite.
Telefonie
Partea de telefonie pare ca a fost adaugata la acest telefon ca o componenta mai degraba decat ca o functie vitala. E ca si cum Nokia ar fi spus “va dam un Internet Tablet performant … care e capabil si de telefonie … printre altele”. Si de ce spun asta ? In mare parte pentru ca telefonia nu este implementata foarte bine pana la capat. Spre exemplu apelarea numarului *123# (pentru aflarea creditului in reteaua Vodafone) genera o eroare rapida pe ecranul telefonului “This is not a valid number.”Adicatelea, un 5110 poate sa efectueze ceea ce este de fapt un service command dar N900 nu.
Baterie
Un ecran mare, wireless, 3G, camera foto, GPS, jocuri, aplicatii … adica nevoie de curent. Iar bateria telefonului nu este nici pe departe una micuta (132o mAh) insa nici nu face fata cu brio din pacate. In mod de utilizare normal (telefoane, mesaje, e-mail, twitter, facebook, si putina muzica, toate in cantitate limitata) bateria va dura doar putin peste 1 zi, insa poate fi doborata si in 12 ore in cazul in care se apeleaza des wirelessul sau capacitatile multimedia. Fara conexiune la internet bateria rezista eroic timp de 2 zile.
Plusuri si Minusuri
Voi incepe cu ce nu mi-a placut legat de N900. In primul rand nu am reusit sa ii pornesc functia de auto-rotate la inclinarea ecranului, fiind conditionat de glisarea tastaturii pentru a reusii sa rotesc ecranul. Poate totusi asta a fost doar lipsa mea de experienta in noua platforma. Asezarea ecranului fata de tastatura necesita un timp destul de mare de acomodare, primul rand de taste devenind un motiv de frustrare uneori.
Bateria este de asemenea un punct slab pentru acest telefon. Stiu ca i-ar fi trebuit o baterie de masina pentru a alimenta toate necesitatile multimedia pe care le ofera telefonul, dar de ce sa nu recunosc ca 3 zile de uptime ar fi fost mult mai “linistitoare”. Exista totusi posibilitatea alimentarii via USB, care mai indulceste amarul.
Pe partea pozitiva, telefonul este totusi o mare realizare a finlandezilor. Interfata unica bazata pe platforma Maemo, precum si posibilitatile practic nelimitate de a modifica aceasta platforma, definesc cu adevarat termenul de “Internet Tablet”. Entuziastii platformei linux vor gasi inclusiv un terminal de unde pot efectua comenzi tipice acestui sistem, iar cei ce isi vor dori o conexiune constanta cu lumea online isi vor gasi locul intre meniurile acestui gadget. Nu am descoperit in timpul testarii un lucru pe care nu l-as putea face cu telefonul imediat, sau pentru care nu as gasi o aplicatie care sa imi faciliteze rezolvarea problemei.
Una peste alta, singurul motiv pentru care nu mi-as lua un N900 maine ar fi probabil pretul (inca) prohibitiv. Sunt sigur ca m-as impaca intr-un fel sau altul cu restul inconvenientelor afisate de telefon.
